Toți copiii rămași fără părinți sau abandonați vor sta în familia extinsă sau la un asistent maternal până la cel puțin șapte ani, vârstă până la care plasamentul într-un serviciu de tip rezidențial este interzis. Această nouă prevedere completează Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, prin care era prevăzut că minorii fără părinți să fie instituționalizați de la vârsta de patru ani.
Deputatul PNL Antoneta Ioniță, unul dintre inițiatorii legii, spune că România este țara din Uniunea Europeană cu una dintre cele mai mari rate de copii aflați în centrele de plasament, iar recomandările UNICEF sunt ca cei mici să crească în alt mediu decât cel al centrelor mari de plasament.
”Creșterea de la patru la șapte ani a vârstei până la care copiii fără părinți sau abandonați nu vor mai putea fi instituționalizați are și o latură simbolică, a celor șapte ani de acasă. Este foarte important pentru viitorul adult ca în această etapă a formării sale să beneficieze de un cadru familial, de căldura unui cămin, de atenție și grijă. Mai ales că vorbim despre copiii care și așa pleacă în viață cu handicapul psihologic al lipsei părinților naturali. Practic, până la șapte ani, toți cei aflați într-o astfel de situație vor fi crescuți numai în familia extinsă, substitutivă sau de un asistent maternal”, explică Antoneta Ioniță.
La acest moment, în România există peste 19.000 de copii aflați în centrele de plasament de tip rezidențial și se urmărește ca, până în 2020, acestea să fie desființate și înlocuite cu centre mici, de tip parental, în care să existe asistenți sociali specializați, și cu plasamentul la asistenți maternali.
Interesant este că această modificare legislativă, prin care s-a interzis instituționalizarea copiilor până în șapte ani, a fost inițiativa unui grup de parlamentari, femei din toate formațiunile politice, iar legea a fost adoptată în această săptămână, cu unanimitate de voturi.