Cătălina Buzoianu, unul dintre cei mai importanţi regizori de teatru din România, s-a născut la 13 aprilie 1938, la Brăila și a decedat sâmbătă, 3 august, la București.
A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti (1965 – 1970), la clasa de regie a profesorului Ion Olteanu. A participat, în paralel, la atelierele de creaţie ale profesorilor Radu Penciulescu şi David Esrig.
După absolvirea institutului a fost repartizată la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi, unde a pus în scenă spectacolele „Pescăruşul” de A. P. Cehov (1970), „Bolnavul închipuit” de Moliere (1970), „Poveste de iarnă” de William Shakespeare (1973).
A fost, apoi, regizor la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, până în 1973, unde s-a făcut remarcată cu spectacolul „Peer Gynt” de Ibsen (1972).
Cătălina Buzoianu a fost prim-regizor permanent la Teatrul Mic din Bucureşti (1979 – 1985). Dintre spectacolele regizate aici amintim: „Efectul razelor gamma asupra anemonelor” de Paul Zindel (1978), „Să-i îmbrăcăm pe cei goi” de Luigi Pirandello (1979), „Maestrul şi Margareta” după Mihail Bulgakov (1980), „Nişte ţărani” de Dinu Săraru (1981), „Trovarsi” de Luigi Pirandello (1992), „Pescăruşul” de A. P. Cehov (1993), „Sonata fantomelor” de August Strindberg (1999), „Spirit” de Margaret Edson (2001), „Lolita” de Vladimir Nabokov (2002), „Cum gândeşte Amy” de David Hare (2005), „Furtuna” de William Shakespeare (2009).
Apoi a fost regizor permanent la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” din Bucureşti (1985 – 2006), unde a regizat printre altele: „Interviu” de Ecaterina Oproiu (1975); „O dimineaţă pierdută” de Gabriela Adameşteanu (adaptare proprie, 1986), „Uriaşii munţilor” de Luigi Pirandello (1988), „Merlin” de Tancred Dorst (1991), „Patul lui Procust” după Camil Petrescu (1995), „Şase personaje în căutarea unui autor” de Luigi Pirandello (1995), „Copilul îngropat” de Sam Shepard (1996), „Petru” de Vlad Zografi (1998), „Mutter Courage” de Bertolt Brecht (1999), „Turandot” de Carlo Gozzi (2000), „Odiseea 2001” (după un scenariu propriu şi realizat în coproducţie cu Teatrul Tourski, Marsilia), „Tatăl” de August Stindberg (2004), „Richard al III-lea se interzice” de Matei Vişniec (2006), „Noi doi” de Ileana Răducanu (2015).
În octombrie anul trecut, regizoarea Cătălina Buzoianu a fost decorată de preşedintele Klaus Iohannis cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Comandor.