Actualitate· 7 min citire

Expoziție inedită: ”Măiestrie și culoare în universul satului românesc”

afis etno 16mai

afis etno 16mai

Scris de Harjoghi Madalina Publicat: 15 mai 2019, 19:55

Muzeul Brăilei „Carol I”- Secția „Etnografie” și Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești, jud. Argeș vă invită, joi 16 mai 2019, ora 11.30 la sediul din str. Polonă nr. 14, la vernisajul expoziției ”Măiestrie și culoare în universul satului românesc”

 

Expoziția este alcătuită din 95 de piese: costume populare de sărbătoare de pe cuprinsul țării și lucrări de artă plastică semnate de pictorul piteștean Augustin Lucici. Obiectele expuse fac parte din patrimoniul Muzeului Viticulturii și Pomiculturii Golești, județul Argeș.

Curatorii expoziției:

-         Daniela Busuioc, șef secție „Etnografie – Expoziții”, Muzeul Viticulturii și Pomiculturii, Golești, jud. Argeș;

-         dr. Cristina Boțoghină, șef secție „Istorie – Pedagogie”, Muzeul Viticulturii și Pomiculturii, Golești, jud. Argeș;

-         Simina Arsene, muzeograf, Muzeul Viticulturii și Pomiculturii, Golești, jud. Argeș;

-         Gabriela Cloșcă, șef secție „Etnografie”, Muzeul Brăilei „Carol I”.

 

Zonele istorice reprezentate în expoziție sunt: Țara Românească, Oltenia, Banat, Crișana, Maramureș, Transilvania, Moldova.

Pentru Muntenia, s-au ales ca zone etnografice reprezentative Muscelul și Argeșul, cu două costume pentru Muscel – femeie și bărbat, și un costum femeiesc pentru Argeș.

Portul popular de Muscel are o valoare artistică remarcabilă, susținută de rafinamentul cromatică și de diversitatea motivelor decorative, fiind considerat printre cele mai frumoase din țară. Tot ceea ce compune costumul de Muscel, de la materiale la decor și tehnică de lucru, îl particularizează în cadrul celorlalte zone ale Munteniei și nu numai, în așa fel încât este imposibil să nu recunoști cu ușurință orice piesă ce aparține acestui costum.

Pânza cu margini portocalii, obținută prin introducerea unor fire colorate în urzeală, este o adevărată emblemă identitară a Muscelului.

Portul de Muscel a fost influențat de costumul domnesc, dar a devenit emblema Casei Regale a României, mai ales în vremea Reginei Maria, care l-a adoptat ca ținută de înaltă ceremonie națională.

Prestigiul costumului femeiesc se datorează materialelor folosite (fir metalic auriu și argintiu, mătasea, paietele, mărgelele) și de amplitudinea decorului, care ajunge să acopere aproape întreaga suprafață a pieselor.

Costumul femeiesc de Muscel se compune din cămașă încrețită la gât, fota, înfășurată în jurul șoldurilor, brâu, bete, ștergar sau maramă, ilic, podoabe, la care se adaugă piese purtate în timpul iernii: ciorapi de lână, încălțăminte, cojoace.

Tipic pentru găteala capului la femeile măritate din Muscel este marama de borangic, deosebit de lungă și împodobită pe întreaga suprafața cu un decor ales cu fir auriu și argintiu, ce se fixa cu o legătoare brodată, pusă pe frunte.

Costumul bărbătesc de Muscel este simplu, elegant și se remarcă prin croiul amplu al cămășii drepte, cu mâneci largi și decorată cu fir de aur și paiete.

Costumul femeiesc de pe Valea Topologului  - Argeș se remarcă prin fota îngustă, căreia i se asociază în față o catrință și încrețul colorat, de regulă cu portocaliu.

Oltenia este reprezentată de zona Gorjului, cu al său costum schileresc, creat la începutul secolului  al XX-lea de moșneni, din dorința de a se deosebi de locuitorii zonelor învecinate. Acest costum impresionează prin decorațiile realizate prin aplicarea de găitane negre de mătase, pe fondul alb al hainelor din dimie sau aba. Costumul femeiesc gorjenesc se remarcă prin vâlnicul bogat decorat, ce va înlocui costumul cu zăvelcă (șorț).

În cadrul expoziției noastre, Banatul ne prezintă un costum de pe Valea Bistrei (zona de munte). Elementele care individualizează portul popular femeiesc, din această zonă, țin de existența unor piese unicat – opregul cu franjuri lungi (catrință) și ceapsa – purtată pe cap de femeile măritate, care amintește prin formă – „cu coarne” - de străvechi rituri de fecunditate. Pieptarul este bogat împodobit cu broderii din mătase policromă, cu bumbi și aplicații din piele.

Costumul bărbătesc de Banat, alcătuit din cămașă lungă peste genunchi, asociată vara cu pantaloni largi din pânză și iarna cu cioareci din postav, are ca semn distinctiv broderia cu mătase albă. Chintușul – vesta - este decorată cu aplicații de șinoare negre, pe fondul alb al țesăturii.

Portul popular din Arad, se caracterizează printr-o linie și o compoziție, care se desprinde de tipul autentic al vestimentației românești. Costumul femeiesc impresionează prin pieptarul butincenesc, frumos decorat cu broderie plină, iar cel bărbătesc, prin cămașa scurtă și izmenele largi, confecționat dintr-o pânză groasă, țesută cu dungi albe, „vrâste de cinari”.

Dacă la prima vedere, portul popular din Maramureș face notă aparte în contextul portului popular românesc, la o analiză mai atentă se constată că principalele lui elemente constitutive se regăsesc în aceleași forme și aproape întotdeauna cu aceleași denumiri în toate zonele etnografice românești. Costumul femeiesc conservă vigoarea unor piese arhaice, cum sunt zadiile – șorțurile din lână, cu dungi late, colorate în roșu cu negru sau galben cu albastru. Un element specific cămășilor femeiești din Maramureș îl constituie decolteul de formă pătrată. Costumul bărbătesc respectă tipologia portului din vestul țării – cămașă scurtă, purtată pe dinafară și „gatii” – izmene largi, pe timp de vară. O piesă de port nelipsită în zilele de sărbătoare era și încă este „trăistuța feciorească”, de dimensiuni mici, cu ornamente din lână colorată.

Pieptarele din blană, întâlnite atât la costumul femeiesc, cât și la cel bărbătesc, decorate cu  broderie multicoloră, dar și cu ținte metalice, bucăți de oglindă și ciucuri multicolori din mătase colorată, completează cromatic costumul maramureșean de sărbătoare.

Costumul de Năsăud, surprinde prin contrastul dintre pânza albă a cămășilor și roșul broderiilor. Spectaculoase sunt pieptarele bărbătești cu canaci – decorate pe întreaga suprafață cu ciucuri din mătase policromă. Unice în țară sunt pălăriile cu roată de păun, simbol al feciorilor.

Moldova este reprezentată, în expoziția noastră, de două costume, din Vrancea și Vaslui. Costumul femeiesc din Vrancea se încadrează în tipologia costumului cu fotă, numită în zona Moldovei catrință, singura formă de port prezentă aici. Costumul bărbătesc din Vaslui se remarcă prin cămașa cu fustanelă, bernevicii – pantalonii și brâul foarte lat. Elementul particular al acestui costum este reprezentat de bernevici, pantalonii foarte lungi, care se încrețesc de la genunchi în jos, numărul crețurilor fiind un semn de distincție socială.

Caracterizat printr-o remarcabilă unitate, în ceea ce privește materialul, croiul și categoriile de piese – costumul popular românesc se diferențiază totuși, sub aspect decorativ și cromatic, de la o zonă etnografică la alta. Această diversitate apare ca urmare a necesității de a adapta veșmintele, la rigorile morale impuse de vârsta și statutul civil al purtătorilor, dar și la nevoia fiecărei generații de a-și impune propriul gust artistic.

Cine este AUGUSTIN LUCICI

Augustin Lucici și-a descoperit talentul artistic încă de la o vârstă fragedă, cea care i-a îndrumat primii pași spre pictură fiind chiar mama sa. Printre îndrumătorii către frumusețea și profunzimea lumii artelor, s-au numărat, mai apoi, profesorii Aurel Calotă, Gheorghe Pantilie, Costel Badea și Lucia Ioan .

Născut la data de 19 februarie 1956, Augustin Lucici este absolvent al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Facultatea de Arte Decorative (1983), membru titular al Uniunii Artiștilor Plastici din România, muzeograf, directorul Galeriei de Artă „Rudolf Schweitzer – Cumpăna” din Pitești.

Temele abordate în lucrări sunt diverse: peisaje, portrete, flori, case tradiționale toate expuse într-un stil unic, cu profund impact emoțional asupra privitorului și iubitorului de artă.

Până în prezent a expus lucrări peste tot în țară, dar și în galerii din străinătate: Franța, Polonia, Luxemburg. Însă, nu a uitat niciodată orașul de origine, Pitești,  pe care îl reprezintă cu mândrie oriunde în lume.

Pictorul piteștean Augustin Lucici a publicat în mai multe ziare și reviste, materiale despre lucrări de artă și artiști români sau străini.

„Am creat multe tablouri și înainte de Revoluție și am primit o mare apreciere și atunci. Nu am fost contestat, chiar dacă eram nonconformist. Bineînțeles, atunci când primeam vreo comandă anume pentru familia Ceaușescu, trebuia să mă conformez”, a declarat Augustin LUCICI.

 

Distribuie articolul

Urmărește știrile Realitatea de Braila și pe Google News

Mai multe știri din Actualitate