Examenul maturităţii scoate tot timpul la iveala poveşti de viaţă incredibile. Într-o societate în care tinerii pun astăzi accent pe valori fără fundament, mai întâlnim şi tineri care ne uimesc şi care pot fi exemple de viaţă nu doar pentru alţi tineri, ci şi pentru adulţii care deseori se lovesc de provocările vieţii. O poveste de viaţă este cea a lui Marcel Mustafa, un tânăr din comuna Zăvoaia, judeţul Brăila, care demonstrează că atunci când îţi doreşti ceva cu adevărat, nimic nu poate sta în cale, nici măcar lipsa banilor sau a condiţiilor.
„Numele meu este Mustafa Marcel, am 22 de ani şi tocmai am abolvit liceul. Provin dintr-o familie numeroasă, cu 6 copii. Niciunul dintre membrii familiei mele nu au studii şi nici un loc de muncă permanent, lucrează cu ziua prin sat şi astfel îşi câştigă existenţa”, îşi începe povestea de viaţă Marcel, tânărul care şi-a impresionat profesorii şi colegii prin rezultatele obţinute la examenul de Bacalaureat, unde a reusit o performanţă uimitoare.
Când avea 7 ani, l-a vizitat acasă o învăţătoare care mergea din poartă în poartă să convingă părinţii să îşi înscrie copiii la şcoală. Cu greu, cedând mai mult insistenţei copilului care îşi dorea la şcoală, părinţii acestuia au fost de acord să îl înscrie în clasa I. Dificultăţile financiare ale familiei precum şi cheltuielile necesare pentru a-i asigura copilului cele necesare, au condus la retragerea acestuia de la şcoală după doar două luni, reuşind însă în anul următor să îl înscrie iar.
„Dacă pentru alţi copii era importantă marca ghiozdanului primit de la părinţi, pentru mine primul ghiozdan a fost o sacoşă de rafie. Am mers ceva timp cu ea la şcoală până când mi-au cumpărat părinţii primul ghiozdan, făcându-mă cel mai fericit copil din lume”, a povestit Marcel.
În clasa întâi, pentru că trebuia să meargă cu familia la muncile câmpului, a înregistrat absenţe care au condus la repetenţie. Această situaţie avea să fie însă în favoarea lui, fiind preluat de către învăţătoarea care avea să îi fie a doua mamă.
„Doamna Dan Săndica-Ionica, învăţătoarea mea, a fost îngerul meu păzitor în şcoala primară. Dânsa m-a învăţat să scriu şi nu în ultimul rând, mi-a cumpărat rechizite din banii ei. Această persoană minunată mi-a călăuzit primii paşi, mi-a oferit consilliere psihologică şi mi-a fost mentor în cei 4 ani. Când acasă părinţii mei se certau din cauza neajunsurilor, pentru mine era îngrozitor. Singurul loc de refugiu în acele momente grele era şcoala”, a spus Marcel.
A reuşit în fiecare an de şcoală să îşi surprindă profesorii şi părinţii. Dacă în clasa I a repetat anul, şi-a luat revanşa în următorii ani, ajungând primul din clasă, primind şi bursă socială, bani care îi folosea pentru cumpărarea rechizitelor şi a hainelor pentru şcoală.
După terminarea ciclului gimnazial, pentru a se întreţine şi a-şi ajuta familia, a fost nevoit să se mute la oraş şi să urmeze cursurile unei şcoli profesionale (învăţământ dual). Pentru că însă îşi dorea mai mult de la viaţă, s-a înscris la liceu, la seral, fiind nevoit să lucreze pentru a se întreţine.
Ziua lucra, iar seara învăţa până târziu în noapte, încercând să descifreze singur rezolvările problemelor de matematică. Operele literare erau cele care îl relaxau şi îl ajutau să viseze la o viaţă mai bună. Nu se ducea niciodată la culcare fără să-şi citească obiectivele personale pe care şi le-a propus ca motivaţie. În fiecare seară îngenunchea în faţa icoanei, se ruga şi mulţumea lui Dumnezeu.
În clasa a XI-a era fascinat de mentorii din mediul online, şi-şi cheltuia puţinii bani pe care îi câştiga pe cărţi de dezvoltare personală. După cei trei ani de liceu la seral, Marcel a susţinut luna trecută examenul de Bacalaureat obţinând media 9,01 prin propriile forţe, fără nicio oră de meditaţii, ci doar prin studiu individual.
El s-a înscris la cursurile de zi ale Facultăţii de Management din cadrul USAMV Bucureşti, și îşi doreşte să urmeze o carieră în acest domeniu şi îşi caută un job pe perioada facultăţii cu program flexibil, pentru că nu vrea să neglijeze studiul.
Sursa: Realitatea de Braila