Ceartă, ură, dezbinare. Cuvinte dure, realități amare. Ce ne dorim și ce primim? În spațiul public și în mediul online, am văzut săgeţi otrăvite din partea unor greșeli ale naturii către marele maestru Tudor Gheorghe. Cine îl atacă pe maestru şi cine ne atacă pe noi, cei care încă mai avem inima română? Şi ce îi unește? Vă las pe dumneavoastră să trageți propriile concluzii.
Uneori, pozele transmit mai mult decât 1000 de cuvinte. Dezamăgirea mea este că această haită de hiene a fost băgată prea mult în seamă. Progresismul neomarxist de tip USR sare în asemenea extreme, din punctul meu de vedere. Ei consideră că tot ce este „național”, patriotic, este rău. Ceea ce este profund greșit, în opinia mea.
Noi trebuie să ne conservăm valorile naționale într-un concept de deschidere față de celelalte popoare. Fără să fim xenofobi sau ultranaționaliști. Fără extreme!
Tudor Gheorghe face parte din patrimoniul nostru românesc. Și eu fac parte din categoria tinerilor români care respectă valorile și care doresc să le lase intacte, ca amintire, și generațiilor viitoare. Adevărul doare și nu este pentru toată lumea. Cine are urechi să audă, cine are ochi să vadă și cine are gură e liber să vorbească. Doar acesta este motivul pentru care susținem că vrem democrație… nu?
Spre exemplu, ministrul X sau ministrul Y provin din rândul ONG-urilor progresiste sau chiar neomarxiste. Ar trebui să-şi asume pe față apartenența la o ideologie, nu credeți? Așa este în democrație, cel puțin asta se dorește. Fiecare e liber să gândească după cum dorește, fiecare cu opțiunile și motivațiile lui. Spre exemplu, USR nu și-a prezentat niciodată apartenența ideologică, ci numai sloganuri. Recunosc, multe dintre ele sună bine, au impact. Doar atât, că în practică n-am văzut nimic. Faptele au întârziat să apară. Mă refer la cele pozitive, și nu la cele distructive. Nu e rușine să spună votanților că sunt neomarxiști, că au și ei nișa lor. Ca oamenii să voteze în cunoștiință de cauză. Pe mulți i-am auzit că au votat pentru slogan, pentru o schimbare în bine, neștiind, de fapt, pe ce doctrină se bazează acest nou candidat, ce este real și care este efectul pe termen lung.
Progresismul este o doctrină europeană cu tendințe evident neomarxiste… Şi atunci, fiecare partid are responsabilitatea în faţa propriului electorat să-şi asume propria ideologie. Se dau a fi de dreapta, deși sunt de extrema stângă. Societatea românească evident are nevoie de o schimbare, de fapte, nu de vorbe, de oameni, şi nu de marionete, de suflet, iar nu de putreziciune, de transparenţă, şi nu de imagini editate, are nevoie de credinţă, echilibru, de pace și de frumos. Din păcate, tot ce spune marele maestru în acest scurt clip video este dureros de adevărat. Ăștia suntem astăzi, asta ne-a rămas! Asta-i vechea moștenire… nu mai are niciun haz. Asta este realitatea! Deșteaptă-te, române, ar striga mulți, în gura mare!